Toata lumea in vagoane! (pentru ca te iubesc)

Trebuie sa va spun ca m-am hotarat sa fug. Unde, nici eu nu stiu, undeva in afara lumii asteia. Ma simt ca atunci cand, abia intrata in pubertate imi planuiam cu minutiozitate fuga de acasa. Cum ma gandeam la cel mai mic amanunt, la ce trebuia sa iau cu mine, la ce las in urma...la reactia parintilor mei inmarmuriti. Trebuia sa gandesc fiecare miscare, tineam jurnale cu programul de munca al parintilor mei, cu obiceiurile lor, cu orele aproximative la care se trezesc noaptea pentru a se duce la baie. Cu toate ca de foarte multe ori nu ajungeam sa pun in aplicare nici macar 1% din ce planuiam munca asta de "imaginare", felul in care construiam scenarii ca apoi tot eu sa le narui ma tinea in priza, imi dadea un scop si ma motiva sa-mi controlez fiecare gest, fiecare expresie, fiecare muschi al fetei. La fel e si acum...e un scenariu simplu, ma vad plecand vesela de acasa, rostind cuvintele magice "ne vedem maine" ca apoi sa ma urc in tren, trenul catre nicaieri, fuga mea spre mine. Nu stiu de ce, dar niciodata nu m-am imaginat fugind de acasa cu masina (normal, nu am permis), cu autocarul sau cu microbuzul...poate ca in obsesia mea de a mistifica totul, de a transforma fapte simple din viata de zi cu zi in adevarate mitologii si simboluri, trenul e mai plin de poezie, miroase mai tare a libertate si a drumul spre "never-never land"... Am avut "apucaturile astea" (asa spunea mama cand eram mica: "Nu stiu de unde ai apucaturile astea, oare unde am gresit?") de cand sunt mica, poate ca m-am nascut cu ele, poate o parte din mine e facuta din asfalt, praf de drum de tara si traverse de cale ferata. Mereu am visat sa fiu omul care pleaca intr-o zi sa-si cumpere tigari de la colt si nu se mai intoarce niciodata. Ciudat e ca intrebarea unde o sa ma duc nu m-a interesat niciodata iar intrebarea din ce o sa traiesc nu isi are rostul. Pai voi nu stiti ca pe taramuri magice nu ai nevoie de nimic, acolo gasesti apa vie si paini care iti ajung ani de zile si zane care te gazduiesc in casute mici si curate daca ai grija de pisicile lor sau in palate mari de cristal doar pentru ca esti "om bun"? Uff...nu stiti nimic. Acum imi iau wakmanul si caseta cu Pink Floyd, nu poti sa fugi fara un walman cu Pink Floyd, asta e insasi esenta fugii...acum cica sunt niste chestii mici fara caseta in care se cara muzica, dar pentru mine sunt prea prozaice, eu planuiesc fuga asta de o viata, nu pot sa risc sa ma incomodeze tehnologia. Gata, am plecat...sa nu spuneti la nimeni, trenul a iesit deja din semineu si ma asteapta. Un omulet mic si indesat, cu o mustata lunga striga cu o voce plina "Toataa lumeaa in vagoaneeee!"