Listă

Cărțile

Sandalele

Pantofii roșii a lui Dorothy

Visele de sub pernă

Un motan nebun

Un motan bun

Poza ta cu mama mea

Căsuța din poveste

Foehnul

Mașina de copt viitoare săruturi

Răsuflarea caldă în ceafă

Supa instant pentru orgii gastronomice

Sinele meu buclat și scărpinător

Un ochi verde la borcan

Almanahul de rău de avion

Glezna strânsă cu poftă

Pe astea le-am pus în cutia mare din hol…să le duci la mașina amintirii și a neantului și a iubirii.

Zâmbetele tale nu le-am luat, sunt în sertarul noptierei de stejar, puse bine într-o cutiuță de mâhnire; ai să uiți și ai să mă suni să mă întrebi de ele.

Pijamale sunt la locul lor, și prosoapele, și blugii, ai să uiți și ai să mă pui să ți le aduc; sau n-ai să uiți și ai să mă pui să ți le aduc pentru că sunt mai frumoase așa?

Nu te mai scărpina, iți faci răni…o să îți creasca o a treia ureche, un al treilea spate, un al treilea coi…și ce? O să fii mai bogat, o să auzi mai bine, o să ai…trei spinari, trei urechi și trei coi.

Să nu mai bei, nu ajută la nimic; te rog, mă întristează; și să nu stai până târziu- trebuie să te trezești devreme și vei fi obosit.

Stai, mi-am uitat grija mea de noi și obsesia de curățenie, te rog pune-le în geanta de umăr, ca să știu de unde să le iau.

N-am mai pus rafturi, nici tablouri…și încă n-ai făcut curat în debara; mai am puțină cicăleală pe care n-am epuizat-o și sunt atâtea de făcut. Sunt obosită și-mi vei reproșa că n-am spălat vasele, apoi cu tandrețe, le vei spăla tu și veșnic va rămâne necalculată farfuria murdară- a mea, a ta.

Ne vindem zilnic corpul, timpul, iubirea în termene limită de predare a orgasmelor. În singurătatea mea visez la călătoriile tale fantastice…spre iubiri nebune și imaginare, spre o fericire nefericită.

Un om s-a aruncat în fața metroului la Romană,  ce simplu se moare, mă întreb dacă astăzi va mai circula metroul . Din prea multe lacrimi nu se moare, nici din bagajele făcute în liniște.

Două farfurii, două linguri, două căni…câte două din fiecare, din obișnuință și din ratare. Două versuri, un sărut…unul singur și atât. Ha ha, hi hi…am mințit, am furat un surâs, numai unul, să mi-l pun seara la ureche ca pe-o scoică și să aud marea…alinare.


*poza e de aici http://michyy.deviantart.com/art/the-breakup-call-72394419

Detentie

În detenție, prin ferestruica mică de deasupra claviculei am văzut paznicul cum își târa pașii de la dreapta la stânga, în sus și în jos.  Buclat și bucălat, un copil bucolic cu bucile tari…îmi păzește disperarea, mă ține bine deasupra hăului, să nu cad dar să-l văd bine, să respir nimicul, să îl strâng între coapse cu putere. La dracu cu lacrimile, la dracu cu “noi”, cu singurătatea, curățenia de sâmbăta și mizeria de duminica.

Versuri de Cohen care mă fac să râd, plămâni bolnavi și negri, tuse de ofticos, și multe alte caracteristici romantice ale deținutului clasic…nu prea, nici măcar gâlmele negre și supurânde ale ciumei bubonice…nimic nu e romantic, nimic clasic, nimic postmodern…pur și simplu facem liniște în grup; e perversitatea supremă.

“Ai o vizită”, spune tandru, poate cu milă în glas. ”A venit Imprevizibilul să te viziteze.”

Tocmai intră pe usă, fără față, cu coșmarurile mele strânse bine la sub-brat, legate în piele tare de cerber. Pe copertă un vis pictat manual, delicat, cu un paznic buclat și blond ca un copil.

În dulapul cu cheiță de aur din celula fermecată, am închis toate cratițele în care ne-am fiert carnea, zi de zi, apoi o dată la două zile, la o săptămână, la o lună, deloc. Coapsa fină trebuie fiartă mult, până când își geme sosurile, până când condimentele au pătruns-o bine și foaia de dafin i-a alinat papilele gustative.

Alături, lângă oglinda cu cearcăne și gușă, mi-am atârnat ciorapii cu ochiuri de plasă, ca să vadă și ei dezmățul, destrămarea, focul de la aragaz și vocile din tâmple. Uneori se plâng de scame, alteori își trec timpul cu câte o molie guralivă care le spune povești de budoar.

Paznicul își târșâie pașii de la dreapta la stânga, în sus și-n jos…ca un pervers privesc prin ferestruica de deasupra claviculei la buclele moi. Nu mai are ochi, i-am scos azi-noapte cu reproșuri tăcute, cu priviri crâncene de iubire și crimă. Imprevizibilul vine zilnic cu visele mele la sub-brat, legate în pielea ta fină – mă chinuie și-mi dă să privesc fața și reversul.

*poza e de aici http://media.photobucket.com/image/barbwire/Neminator/ass-barbwire.jpg