De cand ai plecat teii de pe Paris au inflorit si apoi s-au scuturat. Am fost bantuita de alergii capricioase si trecatoare...care (bineinteles) au trecut...intr-o duminica. Azi la rasarit te-am lasat dormind in mirosul tau de lapte si de ploaie. O femeie mica si verde aduna cu un tarn florile moarte din baltoaca de pe marginea drumului...drum pustiu, de duminica dimineata.
De cand te-ai intors am plans mult, mi-a placut sa-mi fie dor de tine, de ploaie, de lapte rece abia muls.
De cand te-ai intors am plans mult, mi-a placut sa-mi fie dor de tine, de ploaie, de lapte rece abia muls.
Sandalele mele cu talpa joasa si moale lasa in urma un zgomot infundat pe peronul gol al metroului... peron de duminica dimineata, cu doi aurolaci si un grup de studenti care abia se intorc de la o bauta.
Telefonul suna rar, la intervale de cateva minute si un client plictisit, sau nervos, sau care se simte singur...duminica dimineata, intreaba aberatii, vrea sa afle ultimele oferte, vrea sa stie de ce nu a primit nu stiu ce hartie...duminica dimineata.
Un text frumos mi se deruleaza undeva in minte...e despre o cutiuta fermecata cu ploaie inauntru, ploaia ta personala pe care sa o scoti cand te simti singur, si trist ca sa te "ploaie" doar pe tine (sâc, sâc...am ploaia mea, si ma mandresc cu ea). Eu mi-am lasat ploaia acasa. Mirosul lui de duminica dimineata (de ploaie este vorba) nu e conditionat de nici o moda ciclica a parfumurilor, de nici o lege nescrisa a esentelor, nici macar in timpul saptamanii cand somnul e mai scurt si ploaia mai marunta.
Elementar vorbind, duminica dimineata tu esti un spiridus. Dormi ghemuit, ascuns de plapuma visinie sub care continui sa "ploi" si, fara sa stii, de sub materialul moale ti se vad urechile ascutite, de spiridus ascuns dupa fuste de nimfa...duminica dimineata.
3 comments:
imi place ploaia :)
putini spun imi place ploaia, dar "cand ploua, oamenii citesc, merg la cinema si se indragostesc, artistii lucreaza, soldatii raman in corturi."
asha spune Martin Page, despre ploaie sunt multe de spus.
Am pornit de la cartea lui, am dat un search si am gasit poza ta cu ploaie... cred ca incepe sa-mi placa ploaia.
alle
@free_thinker: atunci ploua si uite ca acum a nins, oare comentariul lui Page se preteaza si pe vremea asta? Cred ca ninsoarea, ploaia, soarele care usuca strazile dupa furtunile de vara sunt oameni, sunt sentimente dar mai ales sunt parfumuri si umbre de oameni si sentimente, presimtiri timide ale unei lumi rarefiate de zane. Mi-am adus aminte de o carte (versiune moderna a amintirilor din copilarie- nu-mi mai amintesc nici titlul nici autorul, roman de altfel) in care protagonistul povestea ce miros avea in copilarie magnetofonul la care puneau parintii muzica la petreceri sau mirosul acela de praf si rece si libertate dintre perete si pat unde cred ca ne-am bagat cu totii nasul la un moment dat. Nu stiu daca prinzi ideea, vreau sa spun ca toate aceste lucruri se refera la existente pe care le putem doar imagina, ele ne sunt sugerate subtil dar nu vom sti niciodata daca sunt doar o poveste frumoasa sau o persoana in carne si oase, un indragostit, un artist sau un soldat. Intr-un fel ne face sa-i intuim pe ceilalti fara sa-i cunoastem vreodata, o lume intreaga de oameni care miros ploaia sau care se indragostesc sub ea.
Post a Comment