E foarte ciudat cum o simpla carte, un articol sau melodie pot sa te poarte in alta lume. Te chinuiesti zi de zi sa iti construiesti o lume "normala" si tot in fiecare zi te chinuiesti sa te convingi ca iti place in ea, ca merita sa lupti pentru "perpetuarea" si intretinerea ei. Si apoi cand iti doresti atat de mult parfumul ala sau perechea aia de cizme care costa o avere, nu iti ajung banii pentru ele si ca substitut (si doar ca substitut) iti cumperi o carte. Nici nu mai tii minte de cand nu ai mai citit o carte - nu ai timp, lumea ta magnifica, incaltata in cizmulite impecabile cere sacrificii, altfel pur si simplu nu poate sta in picioare.
Primele pagini te anesteziaza putin, ca o tigara slaba cu un fir de h, doar un fir. Apoi cu fiecare pagina parcursa in tacere, parfumul se simte mai putin, nu-ti mai aduci bine aminte ce culoare aveau ghetutele, si parghii de mult intepenite incep sa se miste lent dar sigur. De fiecare data e la fel, aproape ca o actiune masochista de asumare a ratarii, de intelegere a ei. Am folosit cuvantul EI si nu ACESTEIA ca o personificare voita si foarte adevarata, pentru ca EA devine o persoana foarte diferita de tine pe care o poti observa in amanunt dinafara Sub efectul fin al anesteziei usoare, o urmaresti in timp ce actioneaza in lumea construita de ea unde viseaza la parfumuri si ghetute.
Tu, o vezi pe ea in lumea aia cretina si ireala pe care nu poti sa o intelegi. Ce idiot a putut concepe un astfel de cosmar, ce minte macabra a putut sa intoarca lumea asta pe dos?
E curios cum standardele pot sa scada si sa creasca in acelasi timp in directii total opuse si cum tu, poti face schimb de vieti cu tine.
Visele, toate, au sens atat timp cat sunt irealizabile. Ar fi greu de digerat daca intr-o zi ai ajunge sa spui..."tot ce mi-am dorit s-a implinit"...........si apoi ce?
Inca o pagina, inca un schimb cu tine; mai intorci o data sfera ca sa vezi aceeasi fata, identica, doar ca pe dos.
Primele pagini te anesteziaza putin, ca o tigara slaba cu un fir de h, doar un fir. Apoi cu fiecare pagina parcursa in tacere, parfumul se simte mai putin, nu-ti mai aduci bine aminte ce culoare aveau ghetutele, si parghii de mult intepenite incep sa se miste lent dar sigur. De fiecare data e la fel, aproape ca o actiune masochista de asumare a ratarii, de intelegere a ei. Am folosit cuvantul EI si nu ACESTEIA ca o personificare voita si foarte adevarata, pentru ca EA devine o persoana foarte diferita de tine pe care o poti observa in amanunt dinafara Sub efectul fin al anesteziei usoare, o urmaresti in timp ce actioneaza in lumea construita de ea unde viseaza la parfumuri si ghetute.
Tu, o vezi pe ea in lumea aia cretina si ireala pe care nu poti sa o intelegi. Ce idiot a putut concepe un astfel de cosmar, ce minte macabra a putut sa intoarca lumea asta pe dos?
E curios cum standardele pot sa scada si sa creasca in acelasi timp in directii total opuse si cum tu, poti face schimb de vieti cu tine.
Visele, toate, au sens atat timp cat sunt irealizabile. Ar fi greu de digerat daca intr-o zi ai ajunge sa spui..."tot ce mi-am dorit s-a implinit"...........si apoi ce?
Inca o pagina, inca un schimb cu tine; mai intorci o data sfera ca sa vezi aceeasi fata, identica, doar ca pe dos.
10 comments:
He he he .. toata chestia e sa mai stii sa -i, scuzati expresia, bagi in aia masii pe toti. Sa te cari si sa faci poze :P. Ma rog, nu trebe sa devina un obicei ca pe urma se prind "the corporate guys" si nu pica bine. ca nu se potriveste cu imaginea companiei. Cum ? Tu te mai gandesti si la altceva decat la firma? RUSINE!
He he he . Let's drink!
Chiar, ce vreme frumoasa de poze, si nu, nu tine neaparat de corporate guys, tine si de corporate self si de omul indopat cu reclame, coca cola si filme proaste in care oricat s-ar chinui nu se poate integra. De fapt cel mai mult tine de "patul lui procust" pe care ne intindem de buna voie si tot incercam sa ne lungim sau sa ne decupam in functie de context. Si mai tine si de felul in care avem momente de obiectivitate care ne dor dar care se uita repede.
Doar un gand: ratatul este o persoana admirabila pentru ca si-a permis sa viseze mai mult decat i-ar fi stat in putere sa infaptuiasca...
@mihnea-etc: Cam mult spus. Asta ar putea fi doar o scuza mai elaborata pentru a invata sa traim cu ratarea noastra, iar in legatura cu visarea...toti visam mai mult decat ne sta in putinta sa infaptuim, important e cat de departe stim sa ajungem pe drumul spre noi...
pacat ca ne regasim de prea putine ori in ultimul timp. am facut acelasi lucru, dar nu cu cizmulitele: de nervi ca n-am ajuns la film intr-o seara am stat 1 ora in diverta sa imi iau o carte. mi-am luat. mi-a fost mai bine. sunt prea obosita ca sa o citesc. asta e groznicia.
inca nu am citit blogul tau, dar ti-am vazut poza. e facuta cumva la etajul6?
imi pare rau ca nu am timp sa citesc. imi place ce scrii :)
@ruka: Multumesc de compliment si da, poza e facuta le etajul 6.
@maria...cam asa, am atat de multe carti pe care nu le-am citit si atat de multe filme bune pe care nu le-am vazut, si muzica de ascultat si ma plang ca nu am timp. Daca la 21 de ani nu am timp ce ar trebui sa fac, sa astept pana la pensie ca sa imi revin si sa citesc o carte? Trist.
Post a Comment