In dulcele stil clasic EXERCITIU despre un EL

Se plimba linistit prin Cismigiu, cu mainile adanc infipte in buzunarul paltonului, gulerul ridicat peste urechi si peste parul grizonat, cu cordonul strans sublinindu-i talia inca fara burta. Se simtea tanar, ca si cum undeva pe stradutele unui ora boem idei de stanga ii urlau in minte, se simtea viril si puternic in singuratatea lui. Era la varsta la care tatii se indragostesc de fiicele altora si isi pierd mintile pentru ca nu mai stiu sa planga, era clasic si definitiv batran si mai ales era trist. Realitatea fusese intotdeauna putin cam tarfa dar el stiuse sa ii faca fata, sa se ia la tranta cu ea si sa i-o traga de cate ori era nevoie. A fost intotdeauna un scriitoras mediocru, un sot cu capul in nori si de prea putin ajutor si un parinte mai sever decat s-ar fi crezut la prima vedere. Da, asta a fost, un scriitoras mediocru, un profesor necunoscut; dar era altceva acum. Acum avea nostalgii comuniste, nu de dragul ideilor, nu, de dragul carnii fierbinti pe care o framanta sub patura, incercand din rasputeri sa nu faca zgomot, intr-o camera rece de camin cand ceilalti dormeau, de dragul creaturii care a iesit urland din aceasta framantare febrila si care atunci avea nevoie de el.
Acum e liber, nimeni nu ii mai cere ajutorul, nimeni nu mai are asteptari, e liber sa iubeasca si sa faca orice, sa tipe, sa alerge si sa se abandoneze uitarii, e liber chiar s-o faca pe nebunul, sa iubeasca fetiscane in cafenele obscure si ieftine.
Se apropie incet dar sigur de cincizeci de ani si asta il sacaie putin. Uneori il enerveaza la culme pielea putin lasata de pe pulpe, fundul nu chiar atat de zvelt si tare, pieptul ca o fata de masa usor sifonata pe care le analizeaza cu frica in fiecare dimineata in fata oglinzii din baie cand nevasta-sa inca doarme linistita, ascunsa de paturi si grasa, in primul rand grasa. Daca sta bine sa se gandeasca arata inca bine, ridurile nu foarte dese din jurul ochilor, parul gri si zambetul laconic, de altfel destul de exersat ii dau un aer de “barbat bine”. Dar el nu asta vrea, el tanjeste dupa putere, el vrea sa creasca falusuri vesnice si sfredelitoare.
Pe o banca ea-si etaleaza pulpele tinere si tari iesite din cizmulitele bine stranse pe picior; aburi fierbinti ii ies pe nari ca la caii zvelti si puternici, ca la iepele in calduri. O etalare nerusinata a tineretii se lafaie pe banca in ochii lui batrani, neputinciosi. Ii arunca batranului o privire pentru ca mai apoi sa intorca capul cu o vadita lipsa de interes, cu o aroganta a puterii. Cu toate astea a vazut pana in el, stie ca e aproape putred, ca e mediocru si ca va muri. E un barbat bine care e batran si care va muri. Nu, nu va muri oricum, isi va plange ani in sir tineretea, va refuza sa accepte ce e sau ce nu mai e, va fute repede prostituate ieftine si isi va blestema familia, lanturile, copiii mari si tineri cu alti copii ai lor.
Isi va auzi vecinele de aceeasi varsta susotind pe la colturi cum el, barbat bine, a intrat in criza varstei a treia si isi inseala nevasta, femeie respectabila, cu niste taraturi. Vor susoti cu o pofta nerusinata, obscena chiar, cersind putin, cat de putin din atingerea lui de ca o ultima sclipire de virilitate. Ba nu, acum cand el ar face orice ca sa arate ca poate, ele nu mai vor, lor nu le trebuie o carpa batrana si trista care isi plange de mila; la ce bun barbat fata pula, fara spate puternic, cu mainile moi si zbarcite?
Ea stia asta si doar ea avea voie sa i-o spuna. Curva tanara si nerusinata, asa trebuia sa o numeasca dar nu a facut-o; nu i-a spus pentru ca astea erau chiar calitatile ei cele mai de pret, si apoi, asta vroia el sa cucereasca: narusinarea, sexul, tinereatea care fierbea in fata unui batran neputincios, poezia si proza si visul pe care nu stiuse sa le scrie niciodata, banii care nu conteaza atunci cand esti tanar si n-ai ce manca atat timp cat inca mai poti framanta carnuri fierbinti si tari sub paturi aspre, in camere reci.

To be continued

*poza e de aici: http://www.allposters.com/-sp/The-Old-Guitarist-1903-Posters_i328787_.htm